Mass-media – prostituata masonilor


“Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare există şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm, iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri, iar aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele politice: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atât timp cât există constituţie.” din Protocoalele înţelepţilor Sionului

Omul obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăieşte. În cel mai bun caz, o persoană care nu îşi petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt ore dormind şi restul în vreun local de distracţii, poate avea şansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante din oraşul său. Totul se opreşte însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la dispoziţie o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat televizorul şi internetul, dând oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a diversităţii de opinie.

„Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare” afirmă istoricul american Ralph Epperson.

“Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru echitate socială, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Naţiunilor Unite, şi care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăţilor individuale. În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare să iasă, o va face cu sacrificii omeneşti şi materiale imense. Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice diavoleşti, care a început cu secole în urmă” scrie acelaşi Ralph Epperson în cartea sa: “Noua Ordine Mondială”.

În 1953, în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei independente. Iată răspunsul lui: “Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituaţi intelectuali.”

Nu este singura afirmaţie de acest gen, există multe altele.

„Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern mondial. Suveranitatea supra-naţională a unei elite intelectuale şi bancare mondiale este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele trecute”
(David Rockefeller, preşedinte şi fondator al gupului Bilderberg şi Comisiei trilaterale, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR). Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg la Baden Baden în 1991.)
“Măiestria noastră şi marea noastră misiune va fi deci aceasta: să împiedicăm ca din numeroasele vorbe rostite să fie auzite tocmai cele despre ţelurile noastre tainice. Căci dacă mulţi ar auzi vocea adevărului împotriva puterii noastre, atunci toată apărarea noastră s-ar dovedi inutilă şi ne-ar paşte pericolul ca toate popoarele să îşi scuture de pe ele jugul nostru. Fiţi vigilenţi, fraţi ai noştri, şi acţionaţi peste tot, ameţiţi-i pe duşmani, aiuriţi-le gândurile, astupaţi-le urechile şi orbiţi-le ochii, ca nicicând să nu vină ziua în care imperiul nostru mondial să se prăbuşească, căci noi l-am ridicat spre mărire şi el trebuie să se înalţe spre victorii viitoare, şi în sfârşit spre răzbunare împotriva popoarelor subjugate de pe întreg Pământul.”
(“Dear Telegraf”, Viena, noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Marea forţă a ordinului nostru constă în caracterul său tainic; de aceea faceţi astfel încât să nu apară nicicând în public sub numele său adevărat, ci întotdeauna mascat de un alt nume, şi să sugereze cu totul alte îndeletniciri decât cele reale… Ca pas următor, cred că forma unei societăţi de cărturari ar putea fi un instrument adecvat scopurilor noastre… Prin introducerea unor societăţi de lectură şi a unor biblioteci, precum şi prin preluarea controlului asupra acestora, vom putea modela după bunul nostru plac opinia publică, şi anume implantând în cercurile respective ideile (principiile noastre) şi lăsându-le să îşi exercite influenţa la care oamenii vor fi receptivi…”
(Adam Weishsupt, fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”)

“Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie să o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere…”
(Protocoalele maeştrilor francmasoni)

“Întrucât noi suntem stăpânii presei şi noi avem puterea de decizie asupra succesului ei, nouă ne revine sarcina de extremă importanţă de a veghea ca acei oameni pe care noi îi considerăm periculoşi să nu poată răzbate în acele puncte de unde să poată vorbi maselor prin cuvinte răsunătoare sau prin literă tipărită. Astfel, trebuie să instaurăm o muţenie absolută şi o grijă permanentă de îndată ce se profilează un om periculos în rândul duşmanilor noştri.”
(“Der Telegraf”, Viena , noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Treaba noastră este nu să îi dăm publicului ceea ce el doreşte, ci ceea ce noi hotărâm ca el să primească.”
(Richard Salant, fost preşedinte al CBS)
“Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?”
(Ralph Epperson, “The New World Order” – Noua ordine Mondială)

ROLUL PRESEI:
• Concentrează interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relaţiilor sexuale mai mult sau mai puţin perverse, senzaţionalului şi faptului divers, astfel încât acesta să nu observe acţiunile guvernului;
• Împarte publicul în grupări ostile, exacerbând controverse minore (deviza francmasonilor este „Dezbină şi stăpâneşte”);
• Vorbeşte în cuvinte mari şi umflate despre democraţie;
• Arată risipa care se face în guvern (orchestrată anume) pentru a discredita guvernul şi a produce teama de inflaţie şi creşterea preţurilor;
• Încurajează greve şi răzmeriţe, încurajează dezordinea şi criminalitatea, dar şi atitudinea îngăduitoare faţă de criminalitatea guvernului.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: