Experimente pe oameni


“Cel mai potrivit obiect de studiu al fiintei umane este insasi fiinta umana.”

Henry K. Beecher (1904 – 1976), figura importanta in istoria medicinei care a luat printre primii atitudine impotriva practicilor non-etice
Etica medicala si drepturile omului, alaturi de codurile si regulile care trebuie urmate de orice medic
(Juramantul lui Hipocrate, Codul de la Nurenberg, Codul Beaumont etc), interzic in mod clar realizarea experimentelor pe oameni. Mai ales cand acestea pun in pericol sanatatea psihica si fizica a persoanei, au efecte secundare necunoscute, sau au loc fara acordul persoanei in cauza. In realitate, cazuistica experimentelor periculoase pe oameni, atat la nivel de individ cat si pe grupuri mari sau chiar natiuni, este atat de bogata in exemple, incat simpla lor enumerare ar include bibilioteci intregi si kilometri de dosare. Care este motivul “succesului” unor astfel de abominatii impotriva naturii si a respectului acordat fiintei umane in esenta sa? Raspunsul este unul simplu si crud.Inca din cele mai vechi timpuri, culminand, din nefericire, cu vremurile actuale, cei care se aflau la conducere majoritatii comunitatilor umane au realizat foarte repede ca cei multi sunt asemenea unui animal mare si orb, cu mii de capete, care trebuie controlat, fortat, determinat si mai ales exploatat de catre cei putini, puternici si vicleni. In acest scop, eminamente marsav, elitele conducatoare nu s-au sfiit sa experimenteze orice mijloc care duce la controlul si “dresajul” cat mai eficient al maselor de oameni. Dar motivele si scopurile lor nu se opresc aici.Cel putin la ora actuala, mare parte dintre experimentele facute pe oameni au ca scop cresterea veniturilor marilor companii internationale – alimentare, medicale, militare, de comunicatii si multe altele. Toate avand ca unic deziderat identificarea (cu ajutorul experimentelor) a celor mai eficiente mijloace prin care omenirea in ansamblul ei, trebuie transformata si nivelata intr-o masa amorfa de consumatori avizi.
In plus, in cercurile oamenilor de stiinta care deservesc marile companii transnationale se crede in mod deliberat, ca cel mai bun “animal de laborator” ramane tot omul. Niciun reprezentant al regnului animal nu prezinta complexitatea fiziologiei si psihicului uman. Acest motiv, suficient in opinia unora, a fost decisiv in alegerea de a se efectua diverse experimente, unele de o cruzime inimaginabila. Mariajul nefast intre finantarea cercetarii stiintifice si politica, care sta la baza experimentelor pe oameni, a fost ilustrat cum nu se poate mai bine de catre biologul Rupert Sheldrake intr-un citat ramas celebru: “Indiferent de perioadele istorice si de regimurile politice pe care le-a parcurs omenirea de-a lungul secolelor, stiinta a fost intotdeauna o ramaura exclusivista, elitista si nedemocratica. Situatia din prezent a ramas in linii mari neschimbata, toate comitetele si forurile care finanteaza cercetarea stiintifica sunt aceleasi care stabilesc cu exactitate ce anume sa se studieze, decizii care se iau fara intuitia, creativitate, curiozitatea sau inspiratia echipelor de oameni de stiinta implicate in activitatea de cercetare. Lucrurile stau chiar mult mai rau. Puterea acestor comitete este concentrata din ce in ce mai mult in mainile oamenilor de stiinta care au intrat in politica, a diversilor agenti guvernamentali, si mai ales in mainile reprezentantilor marilor corporatii internationale. Ca sa fiu explicit: Cine da banul, spune ce si cum trebuie cercetat! Sa nu ne mai facem iluzii ca in domeniul cercetarii stiintifice mai exista libertate de expresie sau deziderate etice si morale”.

Apogeul Holocaustului

“Scopul final al lagarelor de concentrare naziste era acela de a fi adevarate laboratoare imense destinate experimentelor pe oameni.” Wolfgang Eckhart, profesor de Istorie a Medicinei la Universitatea din Heidelberg
Nivelul experimentelor si torturilor umane petrecute in lagarele naziste a fost unul inimaginabil, care a culminat cu abominatii, umiliri si degradari ale fiintei umane care ar face sa paleasca chiar si cruntele torturi ale Inchizitiei medievale. Cu o metodica, rigoare si meticulozitate potrivite unor cauze mai bune, destinele, sanatatea si vietile a milioane de oameni au fost mutilate in laboratoarele secrete ale celui de-al treilea Reich.
Dureroasele si macabrele experimente s-au concretizat in moarte, mutilare, desfigurare si sechele pe viata. La Auschwitz si in alte lagare celebre, prizonierii selectati erau supusi unor teste al caror scop declarat era acela de a ajuta personalul Wehrmacht-ului pe timp de razboi, a dezvolta noi arme, a studia recuperarea soldatilor raniti si, nu in ultimul rand, a alimenta ideologiile rasiale sustinute de regimul nazist.
Una dintre categoriile de prizonieri care au fost cel mai adesea supuse experimentelor a fost aceea a homosexualilor, doctorul Carl Vaernet initiind pe atunci un proiect personal in urma caruia spera sa-i transforme pe homosexuali in oameni normali prin intermediul torturii. Homosexualii nu au fost singurii supusi torturilor, sinistrul doctor Josef Mengele (1911 – 1977) fiind fascinat de experimentele pe gemeni: intr-un singur an, si-a aplicat teoriile pe numai putin de 1.500 de perechi de gemeni, doar 200 dintre acestia supravietuind cumplitelor experimente. Cum evreii, slavii sau tiganii erau considerati sub-oameni, care aveau tot atatea drepturi precum o insecta, in lagarul de la Ravensbruck, aceste categorii au avut parte de cele mai dureroase torturi experimentate pe fiintele umane in cel de-al doilea Razboi Mondiale. In acest lagar, sub scopul declarat al beneficiului Luftwaffe (Fortele Aeriene), s-a “studiat” fara anestezic, transplantul de organe de la un om la altul. In urletele agonizante ale nefericitelor victime, “cadre medicale” cu urechile acoperite de casti, pentru a nu fi deranjate de tipetele sfasietoare, performau transplantul de piele, muschi, oase, maduva si nervi. Ca rezultat al operatiilor fara un strop de anestezic, victimele sufereau dureri atroce prelungite in agonii de durata, mutilari si dizabilitati permanente.
In anul 1941, tot pentru gloria Fortelor Aeriene Germane, “savantii” de la Dachau si Auschwitz-Birkenau au efectuat experimente destinate studierii si tratarii hipotermiei. Circa 100 de prizonieri de diferite nationalitati au fost dezbracati complet si aruncati in bazine cu apa rece, unde au fost fortati sa stea pana la 5 ore. Altii au fost tinuti fara haine iarna, in zapada, la o temperatura medie de minus 6 grade Celsius. Unii, mai norocosi, au primit ingrijiri medicale, deoarece Reich-ul dorea sa experimenteze si sa descopere cele mai eficiente metode de tratare a hipotermiei, dat fiind iminentele lupte pe timp de iarna de pe Frontul de Est.
Nici temuta malarie nu a scapat din planurile doctorilor nebuni aflati in anturajul lui Hitler. La Dachau, peste 1.000 de prizonieri au fost infestati in mod deliberat cu malarie, pentru ca medicii germani sa aiba cobaii necesari descoperirii unui tratament eficient. Führer-ul credea ca soldatii sai vor ajunge sa lupte si in Africa ecuatoriala pentru instaurarea celui de-al treilea Reich.
In decursul lunilor iulie, august si septembrie 1944, Dr. Hans Eppinger a fost obsedat de gasirea unei modalitati prin care sa transforme apa sarata a marii in apa potabila. In acest scop, a selectat de la Dachau un esalon de 90 de tigani, pe care i-a infometat si insetat intentionat. Grupul de rromi torturati de foame si, mai ales, de sete au primit de baut doar apa de mare. Majoritatea au murit in dureri atroce, iar supravietuitorii deshidratati au lins dimineata roua depusa pe podele…
Otravurile diverse nu au scapat nici ele din atentia calailor in numele stiintei. La Konzentrationslager Buchenwald, sefii armatei germane doreau sa aprofundeze efectele diferitelor substante toxice asupra organismului uman. Prizonierilor li se administra otrava in mancare sau erau impuscati cu gloante otravite. Imediat, erau supusi autopsiilor pentru a se observa efectul diferitelor genuri de otrava. Dr. Carl Clauberg i-a sugerat odata lui Heinrich Himmler, Reichsführer al SS-ului, ca solutia ca sub-oamenii sa nu se mai inmulteasca poate veni sub forma sterilizarii. Liderul nazist a fost cum nu se poate mai incantat.
Un numar total de peste 400.000 de evrei si tigani au fost sterilizati cu forta prin intermediul radiatiilor, chirurgiei sau a diverselor substante experimentale. Metoda favorita de sterilizare a constat in expunerea organelor genitale ale detinutilor la radiatii crescute. Intreaga actiune nu dura mai mult de 3 minute. Cei si cele care nu mureau in urma sterilizarilor fortate sufereau mult timp de sangerari vaginale, cancer de col uterin, cancer testicular sau puternice dureri abdominale.
Liderii nazisti voiau sa afle pe cale directa si efectul bombelor incendiare asupra organismului uman. In acest scop, in lagarul de la Buchenwald, peste anumite loturi de prizonieri au fost aruncate cantitati de fosfor, dupa care nefericitelor victime li s-a dat pur si simplu foc. Lagarele de la Sachsenhausen-Oranienburg si Natzwiller au servit drept laboratoare pentru medicii germani care doreau sa descopere cele mai eficiente tratamente pentru ranile produse de temutul gaz mustar. Subiectii alesi au fost expusi intentionat periculoasei substante chimice, epiderma lor suferind rani oribile produse de arsuri.
Abominatile petrecute in lagarele nazismului au duis la asa numitul “Proces al Doctorilor” in care au fost judecati medicii si cercetatorii care au condus cumplitele experimente. Dupa proces, s-a adoptat Codul de Etica Medicala de la Nurenberg.
Adevaruri pe care S.U.A. nu vrea sa le cunosti “Guvernul Statelor Unite a facut ceva gresit, ceva profund gresit din punct de vedere moral. Este un ultraj adus angajamentului nostru fata de integritatea si egalitatea tuturor cetatenilor.”
Fragment din discursul presedintelui american Bill Clinton, 16 mai 1997, prin care acesta isi cerea scuze celor 8 supravietuitori ai Experimentlelor de la Tuskegee, prin care intre 1932 si 1972, 399 persoane de culoare au fost infectate intentionat cu sifilis.
Cea mai avansata democratie, cel mai puternic stat si taramul fagaduintei pentru multi fii ai norocului din intreaga lume, S.U.A. ascund o serie de adevaruri deranjante pentru establishment-ul de la Washington D.C., precum si pentru orice mandru cetatean american. Conform datelor remise de numerosi istorici si cercetatori, mare parte din experimentele pe oameni petrecute pe teritoriul american sunt ilegale, lipsite de etica elementara si efectuate fara stirea si consintamantul subiectilor umani.
Experimentele americanilor au constat in infectarea deliberata a oamenilor cu boli grave (in acest sens exista si teoria conspirationista referitoare la SIDA), expunerea cu buna stiinta la efectele armelor chimice si biologice, injectarea cu substante chimice toxice, radioactive (vezi premisa peliculei din 2010 Edge of Darkness) sau halucinogene (C.I.A. nu ar fi straina de raspandirea traficului
si consumului de droguri in randul populatiei americane de culoare, incepand cu a doua jumatate a secolului XX), experimente ale interogarii sub diverse forme de torturi (vezi cazul recent al prizonierilor afgani din Guantanamo Bay), teste cu substante care afecteaza mintea si psihicul uman, alaturi de alte practici reprobabile.
Experimentele americane sunt cu atat mai grave cu cat multe dintre ele au fost efectuate pe copii si pe persoane cu dizabilitati mentale. O mare parte a subiectilor au fost prizonieri de razboi detinuti de U.S. Army sau persoane de culoare extrem de sarace. Deseori, medicii le-au promis oamenilor bolnavi ca vor primi tratament adecvat pentru afectiunile de care sufereau, bietele victime neavand habar ca sunt “bancuri vii de probe” pentru substante chimice periculoase.
Multe dintre macabrele experimente au fost sponsorizate de guvernul Statelor Unite, de C.I.A. si alte servicii secrete sau de U.S. Army. Expetimentele au avut un caracter secret, informatiile despre ele parvenind la multi ani de la efectuarea acestora. Protestele opiniei publice americane au dus la numeroase anchete si audieri, alte foruri implicate fiind Comitetul Bisericilor, Comisia Rockefeller si Advisory Comitee on Human Radiation Experiments. Protestele oamenilor obisnuiti nu au fost decat banale furtuni in pahare cu apa.
La nivelul anului 2010, nici macar un singur cercetator sau oficial din cadrul U.S. Government nu a fost condamnat pentru experimente asupra oamenilor. Multe dintre victime nu au primit nici pana in prezent compensatii si despagubiri, in majoritatea cazurilor oficialii americani negand cu inversunare ca au vreun amestec in dramele individuale traite de acesti nefericiti ai sortii.

Nici copii nu au fost crutati!

“Niciun document care se refera la experimente pe oameni si care poate provoca reactii adverse din partea opiniei publice sau poate duce la urmariri penale, nu trebuie facut public.” Extras din regulamentul de ordine interioara al Comisiei pentru Energie Atomica a S.U.A, votat pe data de 17 aprilie 1947
Ororile indreptate impotriva copiilor au aparut tot in laboratoarele reci ale lagarelor naziste. Nenumarati copii care au avut nenorocul sa se nasca intr-o rasa si etnie care nu corespundea criteriilor aberante ale ideologilor nazisti, au fost supusi, cot la cot cu proprii parinti, tratamentelor umilitoare si degradante.
Nici jandarmul “democrat” mondial nu s-a lasat mai prejos in privinta transformarii pruncilor in cobai umani. In anul 1953, in Universitatea Iowa, mai multor femei insarcinate li s-a administrat iod radioactiv, pentru a se studia pe embrionii avortati ulterior, in ce stadiu al expunerii se afla, precum si cantitatile de substanta radioactiva care au trecut de bariera placentara. Inainte de macabrul experiment, sponsorizat de Comisia pentru Energie Atomica a S.U.A., cercetatorii lipsiti de cele mai elementare urme de mila si compasiune, au administrat unui lot de nou nascuti, iod radioactiv, la doar 36 ore de la nastere. De ce au facut asta?
Conform propriilor declaratii, pentru ca erau, pur si simplu, curiosi sa masoare concentratia substantei radioactive din glandele tiroide ale pruncilor. Iodul, dupa administrare, se concentreaza in glanda tiorida. Daca este sub forma radioactiva, va distruge glanda. Copii au fost afectati pe viata, fapt care nu i-a impresionat pe cei din spatele experimentului.
In anul 1895, pediatrul Henry Heiman a infectat intentionat cu gonoree doi baieti intarziati mental. Pediatrul dorea sa studieze efectele gonoreei la copii. Doctorul japonez Hideyo Noguchi, care lucra pentru Rockefeller Institute for Medical Research, a injectat cu sifilis 146 copii dintr-un spital. A fost dat ulterior in judecata de parintii unora dintre victimele sale, dar nu a stat nici macar o zi la inchisoare, multumita relatiilor sale sus-puse. Mai aproape de zilele noastre, in anul 2004, un articol din Pediatrics, sustinea ca embrionii umani pot fi supusi experimentelor inca din perioada intrauterina, deoarece diviziunea celulara, activitatea metabolica si evolutia hormonala pot fi influentate prin diferite substante. Cu acest deziderat pe frontispiciu, experimentele cu substante chimice pe copii de orice varsta au capatat un nou imbold. Anchetele jurnalistice efectuate in Statele Unite au venit cu rezultate socante. Astfel, intre anii 1988 si 2001, un grup de 465 copii orfani au fost infestati cu virusul HIV, copii sfarsind drept cobai ai medicamentelor experimentale pentru tratamentul SIDA. Peste un an, in 2005, American Chemistry Council a alocat catre Environmental Protection Agency suma de 2,1 milioane $ pentru a studia modul in care copii pana in 3 ani, care inghit sau inhaleaza substante chimice, sunt afectati ulterior de acestea. American Chemistry Council ajunge, asadar, sa actioneze in acelasi mod in care compania IG Farben deservea companiile farmaceutice ale Germaniei naziste. Forul american a fost acuzat ca functioneaza ca un grup de fatada pentru companii multinationale precum Bayer (intamplator sau nu, membru al IG Farben), British Petroleum, Chevron, DuPont, Dow, Exxon, Honeywell si Monsanto. Studiile efectuate au stabilit ca unele dintre produsele chimice ale acestor companii au efecte negative pe termen lung, atat asupra copiilor, cat si asupra adultilor.
In incheiere, ca o ironie amara, Environmental Protection Agency a tratat copii ca pe niste adevarati cobai, din simplul motiv ca micutii apartineau unor grupuri minoritare sau familii lovite de saracie. In schimbul copiilor alesi pentru teste cu substante chimice, EPA oferea familiilor, pentru fiecare copil, suma fixa de 970 $, o camera video ieftina, un tricou cu insemnele companiei si o diploma de apreciere din partea companiei.

Ce mai ramane de comentat?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: