Ce stim despre E-uri


Studiile recente au arătat că, la nivel mondial, aditivii chimici reprezintă a treia cauză a mortalităţii, pe primul loc fiind consumul de droguri şi de medicamente şi urmând apoi accidentele de circulaţie.
Un aditiv este o substanţă care se adaugă în produsele alimentare, cosmetice, farmaceutice etc., pe parcursul procesării lor, cu scopul de a conserva, stabiliza, ameliora sau modifica anumite calităţi ale produsului (textura, consistenţa, gustul, culoarea, mirosul, aspectul, echilibrul bazic etc.), ori care serveşte altor funcţii tehnologice legate de produsul respectiv. Se estimează că, în ultimii ani, o persoană consumă anual, în medie, între 8 şi 10 kg de aditivi.
Industria farmaceutică ar da faliment dacă doctorii ar admite că medicamentele sunt toxice; că ele nu vindecă, ci îmbolnăvesc, nu aduc la viaţă, ci produc un genocid fără precedent. La fel, marile corporaţii alimentare ar înceta folosirea la scară industrială a aditivilor şi ar dispărea complet, dacă agenţiile responsabile de protecţia consumatorului ar admite că aceştia sunt extrem de nocivi şi provoacă boli grave. Dar „ei” ne fac să credem că noi suntem de vină, fiind sensibili la anumite substanţe, şi nu ei, care au contaminat toate alimentele cu substanţe otrăvitoare.
Aproape 70.000 de substanţe chimice ne intoxică în fiecare clipă
Cercetări recente din Europa şi SUA au descoperit că, la ora actuală, tehnologiile moderne folosesc aproape 70.000 de substanţe chimice, iar numărul lor creşte anual cu alte aproape 2.000. Rezultatele acestor studii au arătat că în sânge au apărut în ultimele decenii între 120 şi 160 de substanţe chimice xenobiotice, care nu au existat înainte. Un număr mare din aceste substanţe sunt cancerigene, mutagene sau teratogene.
Majoritatea lor se găsesc în mediul nostru cotidian! Putem să evităm otrăvirea corpului nostru cu aceste substanţe, folosind, pe cât posibil, alimentele cele mai puţin poluate. Un studiu s-a realizat pe un lot de voluntari, cărora li sau analizat probe de urină şi sânge. S-au descoperit urme de plumb, mercur şi alte metale grele, solvenţi pe bază de clor, insecticide, pesticide, ftalaţi etc. În organismul copiilor există o cantitate dublă din aceste substanţe.
Industria agroalimentară geme de invazia fără precedent a substanţelor chimice, şi ne „serveşte” până în prezent aproximativ 10.000 de aditivi, care se folosesc în produsele alimentare, cosmetice şi farmaceutice. Dintre aceştia, doar un număr foarte mic este menţionat pe etichete. Cei mai periculoşi sunt îndulcitorii artificiali, coloranţii, conservanţii şi intensificatorii de gust. Din nefericire, nu prea mai există produse care să nu conţină aditivi.
Cu cât sunt folosite mai multe tipuri de aditivi într-un singur produs, cu atât el este mai periculos, efectele nocive ale aditivilor potenţându-se sinergic. Urmările sunt catastrofale pentru sănătatea noastră. Câştigurile sunt de partea industriei alimentare, iar ulterior, de partea industriei medicale, căreia îi va reveni rolul de a ne „trata” de bolile „inoculate” de confraţii lor chimişti din alimentaţie.

Alimentele prelucrate industrial cu aditivi alimentari sunt de două ori mai cancerigene decât tutunul

Alimentele prelucrate industrial cu aditivi alimentari sunt cancerigene! Conform unui studiu al Comitetului pentru Cancer din Suedia (SOU), pe primul loc între factorii care cauzează cancerul, cu un procent de 30%, se află hrana procesată industrial. Tutunul se situează pe locul doi cu numai 17%. Ar trebui oare ca de acum înainte să se menţioneze pe toate cutiile de conserve ,,A mânca înseamnă moarte”, ,,A mânca înseamnă cancer”, aşa cum scrie pe pachetele de ţigări?
Acelaşi studiu afirmă că tutunul este cancerigen în primul rând datorită tratamentelor chimice, unele mai aberante decât altele. Şi cu toate acestea tutunul, (care are şi efecte subtile extrem de nocive) este mult mai puţin cancerigen, afirmă cercetătorii suedezi, decât hrana pe care o îngurgităm. Dacă să fumezi înseamnă moarte sigură, să mânânci înseamnă moarte şi mai sigură. Oricât de uimitor ar putea să pară, dacă analizăm tratamentul chimic aplicat alimentelor, începem să înţelegem de ce tutunul a trecut pe locul doi în lista factorilor care duc la apariţia cancerului. Vom da doar trei exemple în acest sens.
Laptele industrial

Produs rezultat în urma creşerii animalelor într-un mediu de tip industrial, unde vacile primesc o alimentaţie bogată în produse chimice: antibiotice precum flavofosfolipolul (E712) sau monensinsodiumul ( E714), antioxidanţi ca ascorbatul de sodiu (E 301), alfatocoferolul de sinteză (E307), buthilhidroxitoluenul (E321) sau ethoxiquina (E324), emulsifianţi ca algitatul de propyleneglycol (E405) sau polietilen glicolul ( E496), conservanţi ca acidul tartric (E334), acidul propionic (E 280) şi derivaţii ai săi ( E281 şi E284), compuşi azotaţi chimici precum ureea (E801) sau diuredoisobutanul (E803), agenţi de legătură ca stearatul de sodiu, coloranţi ca E131 sau E142 şi, în cele din urmă, stimulatori pentru poftă de mâncare, cum este glutamatul de sodiu pentru ca vacile să poată să mănânce toate acestea. Adăugaţi la toate acestea vaccinarea intempestivă a vacilor şi stresul biologic al animalului crescut în acest mod…
Uleiurile industriale
Sunt extrase cu ajutorul solvenţilor ca acetona, apoi rafinate prin acţiunea acidului sulfuric, spălate la cald, neutralizate prin baie de sodă, decolorate cu bioxid de potasiu şi parfumate la 160 grade C cu clorură de zinc. În final sunt încă o dată colorate cu curcumină.
Cireşele industriale
De-a lungul anului, cireşilor li se aplică între zece şi paisprezece tratamente cu pesticide. În conservare, cireşele sunt decolorate cu anhidrid sulfuros şi, pentru a avea o culoare uniformă, se foloseşte acid carminic sau erythrocin. Sunt cufundate apoi într-o soluţie ce conţine sulfat de aluminiu; la scoatere li se adaugă conservant, sorbatul de potasiu (E202) şi în final se adaugă zahărul din sfeclă roşie care, ca şi grânele, şi-a primit doza de îngrăşăminte şi pesticide. Zahărul a fost extras în prezenţa varului şi a anhidridului sulfuros, apoi decolorat cu sulfat de sodiu, rafinat cu norit şi alcool isopropylic. În final este azurat cu albastru antrachinonic. La toate acestea trebuie să mai adăugăm iradierea la care sunt supuse numeroase alimente: picioruşele de broască la raze gama, aripile de pui la cobalt 60, căpşunile şi caisele la cesium 137 ( cobaltul 60 şi cesium 137 sunt amândouă elemente radioactive).
Farfuriile noastre sunt aşadar pline de produşi chimici, alimentele sunt adesea iradiate, totul se scaldă în câmpuri electromagnetice nocive născute din modernismul menajer. Pentru a perfecţiona normele sanitare, a răspunde regulilor de marketing, a calibra, a conserva alimentele şi pentru propriul nostru ,,confort”, pur şi simplu am făcut ca apa, aerul, solul şi tot ceea ce consumăm să devină insalubre. Trăiască progresul!

Deşi sunt extrem de periculoase pentru sănătatea umană, alimentele modificate genetic sunt comercializate în întreaga lume

Sfârşitul secolului XX a fost marcat de descoperirea modalităţii de decodificare a complexului cod genetic existent in toate structurile vii. În 1992 cercetătorii au scos pe piaţă primul tip de tomată modificată genetic. US Food And Drug Administration (FDA, autoritatea americană în domeniu) a decis că tomata nu prezenta nici un pericol asupra sănătăţii şi nu era necesară nici o etichetă care să arate că a fost modificată genetic.
În următoarele câteva luni cercetătorii au scos duzine de fructe, legume, cereale şi lapte modificate genetic. În 1997, 4 milioane de hectare erau dedicate cultivării de recolte OMG (organisme modificate genetic), iar în prezent 70% din mâncarea comercializată în SUA include ingrediente modificate genetic.
Atuurile pe care producătorii le atribuie noii tehnologii sunt impresionante: productivitate mai mare, rezistenţă mărită la anumite insecte şi boli, aspectul exterior mai estetic al fructelor, rezistenţa sporită la stocare, intemperii ale vremii şi pesticide, timpi de creştere reduşi şi posibilitatea de cultivare a respectivelor plante în afara mediului lor tradiţional. Mâncarea modificată genetic poate conţine adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutriţiei şi vaccinuri pentru a proteja împotriva bolilor. Şi, desigur, marele argument este acela că aceste produse sunt soluţia miracol impotriva foametei. Toate acestea sunt de natură să închidă gura celor prost informaţi şi cu un nivel cultural care lasă de dorit, deorece nimic din ceea ce natura a realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate imbunătăţi într-un timp atât de scurt.
Monsato, masiva corporaţie americană producătoare de OMG, este unul dintre cei mai controversaţi producători de OMG deoarece cercetările şi dezvoltarea tuturor produselor sale sunt protejate de patent şi legile copyrightului. Corporaţia este acuzată de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetărilor realizate pe produsele lor. Există nenumărate efecte negative pe care produsele le-au avut asupra animalelor in urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost muşamalizate cu măiestrie. Monsato a investit sume enorme în cercetare şi dezvoltare, iar pentru a-şi acoperi aceste cheltuieli are nevoie să-şi vândă în cantităţi uriaşe produsele, fără ca cei care le consuma să işi pună intrebări legate de rapoartele care au apărut în urma experimentelor de laborator pe animale hrănite cu aceste produse.
Modalitatea Monsanto de a realiza modificările genetice conduce întotdeauna la mutaţii impredictibile ce duc la aparitia unor noi proteine inexistente în planta nemodificată genetic! Unele dintre aceste proteine sunt toxice sau pot produce alergii mortale! Monsanto ştie de prezenta acestor proteine si nu-i interesează! Iata mai jos un citat dintr-o declaraţie a purtătorului de cuvant Monsanto, Phil Angel:
”Monsato nu are datoria să garanteze siguranţa produselor sale. Interesul nostru este să vindem cat mai mult. Este de datoria FDA să asigure aceasta.”
Unul dintre nenumăratele studii cu rezultate negative făcute pe mâncarea modificată genetic a fost realizat de cercetătorul de origine maghiară Dr. Arpad Pusztai care a hrănit şoarecii de laborator cu cartofi modificaţi genetic. Rezultatele cercetărilor sale au arătat că şoarecii de laborator astfel hrăniţi aveau creier, ficat şi testicule mai mici, precum şi sistem imunitar deficient. S-a mai observat şi prezenţa unui număr ridicat de celule precanceroase în mai multe ţesuturi ale organismului. La două zile după publicarea rezultatelor cercetărilor sale, Dr. Puszai a fost dat afară din postul pe care îl ocupa la Aberdeen University. Echipa sa de cercetători a fost dizolvată şi au început procese care aveau ca menire stoparea dezvăluirii a mai multe descoperiri.
Jeffrey Smith, renumit susţinător al campaniei împotriva mâncării modificate genetic, susţinea în cartea sa ”Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating”, apărută în 2003, că cercetătorii din FDA care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la mâncarea modificată genetic „au primit instrucţiuni precise de a păstra pe viitor tăcerea referitor la acest subiect sau au fost eliberaţi din funcţie”.

Soia modificată genetic

Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns în SUA în 1800 şi a fost încă de atunci folosită ca materie primă în industria alimentară datorită versatilităţii sale. Aproximativ 75% din mâncarea produsă industrial conţine soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, pâinea şi cerealele.
În 1996, marele producător american de OMG, Monsato, a introdus pe piaţă soia modificată genetic “RoundUp Ready”. RoundUp este un foarte puternic erbicid produs de aceeaşi corporaţie. Când noua soia modificată genetic a ajuns în Europa au apărut multe îngrijorări legate de efectele erbicidului asupra sănătăţii umane, unele cercetări arătând că acesta are efecte dezatruoase asupra fertilităţii şi potenţează apariţia ţesuturilor canceroase.
În magazinele din SUA şi nu numai, soia modificată genetic este amestecată cu planta naturală, FDA acceptând pretenţiile producătorului cum că nu există nici o diferenţă între cele două şi deci nu există necesitatea unei etichetări diferite. În consecinţă, acele magazine şi clienţii lor nu au posibilitatea să aleagă ce varietate de soia cumpără.
RoundUp omoară totul cu excepţia plantei de soia modificată genetic, în acest fel fermierii pot cultiva doar un singur tip de recoltă, disponibilă doar dintr-o singură sursa care este tot Monsato. Rezultatul este un aliment toxic cu multiple efecte negative asupra sănătăţii.

CANCERUL continuă să ucidă din ce în ce mai mulţi oameni. Care este realitatea despre lupta împotriva cancerului?

Cancerul rămâne şi astăzi una dintre cele mai teribile maladii. Deşi au trecut zeci de ani de la apariţia sa, iar lumea medicală ne asigură că s-au făcut progrese importante în tratamentul acestei boli, orice om, printr-o simplă privire în jurul său, poate să descopere realitatea crudă: numărul celor care mor de cancer este din ce în ce mai mare. Cum este posibil?

Analiza lucidă a fenomenului în ansamblul său dezvăluie în spatele aparenţei liniştitoare a datelor oficiale adevăruri şocante. Dezinformarea, trucarea statisticilor, manipularea opiniei publice ţes perdeaua, dincolo de care suntem făcuţi să credem că se depun toate eforturile pentru a învinge această maladie. Interese obscure, financiare ale marilor trusturi farmaceutice şi ale celor care conduc din umbră, dorinţa unor persoane importante din sistem de a-şi păstra privilegiile nu lasă aproape nici o şansă autenticei preocupări pentru descoperirea unor terapii eficiente. Mai mult, este împiedicată utilizarea unor metode alternative simple a căror eficienţă practică a fost probată. Pare incredibil, mai ales că este vorba de domeniul medical, unde grija, compasiunea şi preocuparea pentru binele fiinţei umane ar trebui să primeze. Date concrete, incontestabile demonstrează această realitate halucinantă. Studiul realizat de cercetătorul italian Alberto R. Mondini, pe care vi-l supunem atenţiei în continuare, este un exemplu grăitor, care ne prezintă desigur în primul rând faţeta italiană a sinistrului consens internaţional.

Dincolo de responsabilităţile particulare ce revin fiecăriu individ implicat, fiecare om merită să se întrebe cu maximă seriozitate cine şi în ce scop dirijează, creează şi menţine acestă situaţie. Iar răspunsul există!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: