Societati secrete in Romania – Grupul Pinto


Caracatita italiana acapareaza si Romania

Politicienii nostri sunt implicati intr-un complex caz de coruptie, cercetat de Parchetul din Roma. Declaratiile mafiotilor italieni ii incrimineaza si pe guvernantii romani. n Romania trebuiau spalati banii negri proveniti din jefuirea bancii Santo Spirito din Roma. Tara noastra este un obiectiv important in strategia de extindere spre Est a Mafiei. Emisarii crimei organizate au fost primiti la Bucuresti cu toate onorurile.

Parchetul din Roma cerceteaza de cativa ani un complex caz de coruptie, cu ramificatii in intreaga lume, pe langa care scenariul serialului “Caracatita” pare o poveste naiva. Anchetatorii italieni au reusit sa descopere o adevarata retea mafiota, din care fac parte politicieni de prima marime, “frati” masoni, experti ai serviciilor secrete si profesionisti ai crimei organizate, gravitand cu totii in jurul misterioasei societati “PINTO” din Roma. Prin aceasta societate se derulau cele mai diverse operatiuni ilicite: de la spalarea banilor negrii, la mari afaceri imobiliare si de la traficul de stupefiante si materiale strategice la comercializarea de arme. In decursul anchetei, s-a dovedit ca Romania ocupa un loc de prima importanta in strategia de dezvoltare a grupului mafiot. In dosar au aparut nume noi: Ion Iliescu, Mugur Isarescu, gen Stanculescu, Adrian Nastase. Toti acestia au avut, intr-un fel sau altul, legaturi cu societatea “PINTO”, favorizand patrunderea caracatitei italiene in tara noastra.

O furgoneta furata declanseaza ancheta

Totul incepe in ziua de 2 noiembrie 1990, cand o furgoneta TRANSCOOP blindata, care transporta valori pentru Banca Santo Spirito din Roma, este atacata si pradata. Din ea sunt sustrase 294 certificate de depozit, in alb, emise de respectiva banca. 68 dintre ele, de serie I, au o valoare nominala de 1 miliard de lire italiene, iar restul de 226, serie H, valoreaza cate 95 de milioane de lire fiecare. Aceste certificate de depozit sunt instrumente bancare, folosite in principal drept garantie pentru obtinerea de credite importante. Sumele astronomice care sunt in joc indica clar ca aceste certificate nu pot fi valorizate decat prin grupuri financiare de mare anvergura.

Urma certificatelor de depozit se pierde pana la mijlocul lui 1992, cand ele incep sa apara in diferite tranzactii din Elvetia si din alte tari europene. O parte dintre ele este folosita pentru achizitionarea Bancii Agricole din Romania.

Cerificatele de depozit furate conduc la capii mafioti

Hotii furgonetei au fost rapid identificati. Ei sunt: Mauro Mostarda, Antonio Massaro, Dario Selva si Enrico Balducci. Dario Selva are antecedente penale pentru estorcare si jocuri de noroc, fiind, alaturi de Enrico Balducci, in legatura cu Banda de la Magliana. Inca din prima faza a cercetarilor, devine limpede ca acestia sunt infractori de drept comun, deci simplii executanti.

In 1992, dupa ce certificatele furate incep sa apara pe pietele financiare internationale, ancheta reincepe. Politia italiana foloseste toate mijloacele pentru a ajunge la “conducatorii din umbra”: interogatorii, filaje, interceptarea convorbirilor telefonice, perchezitii, sechestre.

Se dovedeste ca certificatele furate sunt gestionate de o societate din Roma, CLIPPER SRL, condusa de Carlo Zappavigna si Maurizio Laguzzi. Ulterior, se constata ca CLIPPER SRL este numai o fatada, in spatele careia se afla de fapt societatea de comert a lui Patrizio Pinto, din Roma, via Ripetta, nr 25.

“Studio PINTO” – nucleul unei retelei mafiote transnationale

Pe masura ce ancheta progreseaza, devine tot mai clar ca “Studio PINTO” este un adevarat cuib mafiot, in care se reunesc mai multe grupari: oameni politicii de prima importanta, loje masonice, servicii secrete si crima organizata. Din categoria politicienilor, implicat pana peste cap este Claudio Martelli, la vremea aceea ministru al Justitiei. Alaturi de el sunt pomenite si alte nume sonore: Bettino Craxi, Giulio Andreotti, etc. Patru dintre personajele centrale ale societatii PINTO recunosc ca au colaborat cu serviciile secrete. Printre acestia se numara si Gian Gaetano Caso, omul numarul 1 al afacerilor cu Romania, avand legaturi stranse cu oficialitatile de la Bucuresti. Masoneria italiana are si ea mari interese la “Studio PINTO”. Pe aici se invart Alfredo Diomede, mare secretar al Marelui Orient al Italiei, Costel Iancu, maestru al lojei “Acquila” si chiar Marele Maestru al masoneriei italiene, Di Bernardo. n spatele societatii “PINTO” se ascunde o adevarata increngatura de firme, trusturi, concerne si banci, care-si paseaza de la una la alta contracte si bani, pentru a le pierde urma.

Anchetatorii descopera “filiera romana”

Actiunile concertate ale fortelor de politie din mai multe tari europene dau rezultate. n primavara lui 1993, cea mai mare parte a nucleului italian este arestata. Inculpatii incep sa dea declaratii. Locuintele le sunt perchezitionate. La fel si sediile firmelor. Sunt confiscate documente de mare importanta. Anchetatorii incep sa realizeze adevaratele dimensiuni ale cazului, cu conexiuni in toata lumea. Un loc maxima importanta il ocupa “filiera romana”, atat prin amploarea deosebita a operatiunilor efectuate in tara noastra cat si prin importanta personajelor implicate. n declaratiile date de inculpati in timpul interogatoriilor apar periodic nume ca: Ion Iliescu, Mugur Isarescu, Victor Stanculescu.

Indivizi suspecti – invitati de onoare la Bucuresti

Din 1990, Romania a fost vizitata, in repetate randuri, de emisarii mafiei italiene din grupul “PINTO”. De fiecare data, acestia au fost primiti cu toate onorurile de guvernantii de la Bucuresti. Dar sa vedem cine au fost “oaspetii de seama” ai autoritatilor romane.

Gian Gaetano Caso era responsabil pentru sectorul “Romania” in cadrul societatii “PINTO”. Nascut la 25.02.1945 la Piedimonte Matese, in Italia, Caso a avut o viata plina de aventuri. n tinerete a lucrat pentru serviciile secrete militare, avand in special misiuni in Europa de Est. Din aceasta perioada i-au ramas numeroase contacte in zona. Intrat in sfera grupului PINTO, participa la tot felul de afaceri dubioase. Membru al Camerei de Comert Italo-Centrafricana, este implicat in traficul de arme pentru Slovenia.

Costel Iancu, care se prezenta in Italia drept violonist virtuoz alungat de regimul Ceausescu, apartine masoneriei italiene, fiind introdus in grupul “PINTO” de Alfredo Diomede, marele secretar al Marelui Orient al Italiei. n 1990, pe cand era maestru al lojei “Aquila”, viziteaza Romania, unde stabileste contacte cu Ion Iliescu, gen Stanculescu (ministrul Apararii – la acea ora) si Adrian Nastase (pe atunci ministru de Externe). Pe langa activitatea sa masonica, Costel Iancu conduce numeroase firme aflate pe orbita grupului “PINTO”, cum ar fi “FENIS” SRL, unde este administrator delegat.

In afara de Caso si Costel Iancu, in reteaua mafiota care actioneaza in Romania mai pot fi inclusi: Patrizio Pinto, Renato D’Andria, Alfredo Diomede, Carbone si Di Bernardo – Marele Maestru al masoneriei italiene.

Emisarii mafiei au avut relatii stranse cu guvernantii romani

In timpul interogatoriilor, mafiotii italieni nu s-au sfiit sa recunoasca faptul ca au fost in stransa legatura cu autoritatile de la Bucuresti. Iata cateva fragmente edificatoare din declaratiile lor: Gian Gaetano Caso: “Am vorbit despre relatiile dintre cele mai profitabile pe care le aveam, prin intermediul lui Pinto si Costel Iancu, cu presedintele roman Iliescu si, prin altii, cu guvernatorul Bancii Nationale pe care il intalnisem personal in mai multe randuri. Cu ajutorul acestor relatii am dezvoltat numeroase initiative in Romania.”

Patrizio Pinto: “În mai 1992, Caso, intors din Romania, unde se intalnise cu Iancu (acesta avea relatii cu cele mai importante varfuri ale lumii bancare si politice romanesti, desi nu pot spune daca il cunostea personal pe presedintele Iliescu), mi-a adus toata documentatia referitoare la construirea unei retele de autostrazi in Romania.”

Di Bernardo: “Deja in noiembrie 1990, Costel Iancu mi-a spus ca stabilise legaturi cu presedintele Iliescu, ministrul Apararii, Stanculescu, ministrul de Externe, Adrian Nastase.” n aceeasi declaratie, Di Bernardo adauga: “Am avut ocazia de a-l cunoaste pe Nastase, care, in cursul unei vizite oficiale, a venit sa ma caute la Villa Medici, fiind anuntat de Diomede ca voi participa la intalnire si la masa care urma.

La invitatia guvernantilor romani, m-am dus pentru prima oara la Bucuresti la 3.12.1990, unde l-a gasit pe Costel Iancu, care m-a introdus pe langa cele mai proeminente figuri ale Guvernului Roman, printre care Mugur Isarescu, Guvernatorul Bancii Nationale. in aceste imprejurari mi-am dat seama ca Iancu este foarte bine vazut de guvernantii romani.”

Grupul Pinto si reconstructia masoneriei romane

In strategia de infiltrare a grupului “PINTO” in Romania, masoneria a jucat un rol foarte important. n paralel cu operatiunile de acaparare economica, s-au facut intense demersuri pentru renasterea masoneriei romane, sub tutela celei italiene. Personajul central este si de aceasta data Costel Iancu.

Procesul de reinfiintare a masoneriei romane pe stil italian poate fi reconstituit dintr-un “Mesaj catre comunitate” al lui Di Bernardo: “Unele incercari facute in Romania de Marii Maestrii din Europa si de peste ocean nu dadusera rezultate, in timp ce guvernantii romani manifestasera intentia de a privilegia Italia, in opera de reconstructie a Masoneriei, datorita raporturilor culturale, asemanarii de limba si de traditii. Guvernantii romani l-au invitat pe Marele Maestru italian la Bucuresti, pentru o vizita oficiala. Marele Maestru si-a instiintat imediat colegii din Europa si s-a dus la Bucuresti, unde a fost primit cu toate onorurile. nsotit de 6 Maestrii ai comunitatii noastre, in ziua de 5 februarie 1991, respectand ritualurile antice, am reinaltat coloana lojei “CONCORDIA” (care fusese fondata in 1884 de Marele Orient al Italiei) a Orientului din Bucuresti. I-am anuntat imediat pe Marii Maestrii ai comunitatilor masonice straine si pe guvernantii romani.” Costel Iancu este numit secretar al Lojei romane. Di Bernardo nu face lucrurile pe jumatate, mai infiinteaza repede alte doua loje, astfel incat, la 24.01.1993, sa poata constitui Marea Loja a Romaniei, numindu-l Mare Maestru pe pianistul Nicu Filip. Imediat, Filip il desemneaza pe Costel Iancu Mare Maestru Adjunct.

Puterea de la Bucuresti a favorizat masoneria italiana

Din mesajul lui Di Bernardo, citat mai sus, reiese foarte limpede ca initiativa de a-l chema la Bucuresti pe Marele Maestru italian a apartinut guvernantilor romani. n declaratia sa din 06.08.1993, Di Bernardo este foarte clar: “n noiembrie 1990, Costel Iancu mi-a spus ca masoneriile din Franta si America activau in Romania, dar ca guvernantii romani preferau sa aiba relatii cu Marele Orient al Italiei, din cauza traditiei si afinitatilor culturale”. Optiunea puterii de la Bucuresti este cel putin ciudata, avand in vedere ca la acea data presedintele Iliescu facea mare caz de francofonia Romaniei. Mai mult, traditia masonica din tara noastra este clar de orientare franceza. n mod cert nu traditiile culturale i-au determinat pe guvernanti sa prefere si sa favorizeze masoneria italiana. Este greu de crezut ca puterea de la Bucuresti a fost, pur si simplu, cucerita de mesajul esoteric al italienilor. n spatele acestei stranii “optiuni” sta, desigur, Costel Iancu. Guvernantii romani i-au dat tot concursul, nu din motive oculte ci din prozaice interese financiare. La acea ora, Iancu era implicat in afaceri de sute de milioane de dolari in Romania, afaceri de care oficialitatile de la Bucuresti nu erau straine.

Lojele lui Di Bernardo pot compromite chiar ideea de masonerie

In prezent, in Romania functioneaza doua mari organizatii masonice: una de orientare franceza, si cea de orientare italiana, despre care am vorbit mai sus. Desi compusa in principal din oameni de afaceri dubiosi, masoneria tutelata de italieni este in gratiile Puterii de la Bucuresti. Aici, se invart mari sume de bani, de ordinul zecilor de milioane. Ridicarea in grad (de la 0 la 33) se poate face imediat, fiind conditionata de plata sumei de un milion de lei pentru fiecare treapta. Sarbatorirea infiintarii Marii Loje a Romaniei, prezidata de Di Bernardo, s-a facut la Cercul Militar din Bucuresti, cu aprobarea speciala a generalului Spiroiu, la ora aceea ministrul Apararii.

Francmasoneria romana “care a primit lumina” din Franta reuneste varfurile intelectualitatii nationale, insa este saraca. Nici unul dintre mai marii tarii nu s-a interesat vreodata de ea, in afara de Virgil Magureanu care si-a infiltrat cativa “baieti”. Presedintele Iliescu ii prefera pe Costel Iancu, Di Bernardo sau Diomede, in defavoarea lui Alexandru Paleologu sau Dan Amedeo Lazarescu. Sa fie o manevra menita sa discrediteze masoneria in general, sau guvernantii romani ii considera mai interesanti pe mafiotii italieni decat pe intelectualii romani?

Iliescu i-a promis lui Di Bernardo protectia serviciilor sale sercrete

Masoneria italiana a fost primita la Bucuresti cu toate onorurile. Marele Maestru, Di Bernardo, a fost chiar oaspetele presedintelui Ion Iliescu, in mai multe randuri. Iata ce isi aminteste el despre aceste intalniri: “Cu ocazia vizitelor mele in Romania, presedintele Iliescu m-a informat ca, pentru a-mi garanta maximum de protectie, daduse o insarcinare speciala serviciilor sale secrete. n timpul unei intalniri din 1991, Iliescu mi-a cerut sa iau legatura cu Craxi, care era considerat in Romania omul forte al Italiei, pentru ca intervenise pe langa Guvernul italian pentru a favoriza acorduri economice si finaciare, care fusesera, in cea mai mare parte, semnate intre guvernele Italiei si Romaniei. Am facut aceasta, prin intermediul unui frate mason socialist.”

In spatele masoneriei se ascund mari interese financiare

Marele Maestru Di Bernardo recunoaste ca un rol fundamental in creare lojelor masonice din Romania l-au avut Costel Iancu si Alfredo Diomede. Ancheta a scos, insa, la iveala, ca cei doi se aflau in spatele unor afaceri de mare anvergura, prin intermediul unui grup de firme (Arestos SRL, Kelenos SRL, etc) subordonate societatii ARKOS SRL si prin societatea FENIS SRL. Toate aceste firme fusesera infiintate la sfarsitul lui 1989. Atat la ARKOS SRL cat si la FENIS SRL, Alfredo Diomede era presedinte al Consiliului de administratie. Costel Iancu era administrator delegat la FENIS SRL, societate la care Patrizio Pinto detinea 25 la suta din capitalul social. Aceste firme, toate aflate sub controlul grupului mafiot “PINTO”, au patruns si au spalat bani negri in cele mai variate sectoare ale economiei romanesti. Vom reveni cu amanunte concrete despre tranzactiile mafiei pe teritoriul Romaniei.

Ziua – 1 aprilie 1996

Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Victor Athanasie Stanculescu au avut relatii profitabile” cu sefii Mafiei

Caracatita italiana acapareaza si Romania

Politicienii nostri sunt implicati intr-un caz complex de coruptie, cercetat de Parchetul din Roma Grupul PINTO, emblematic pentru mafia moderna”, a actionat si pe teritoriul tarii noastre Romania este un obiectiv important in strategia de extindere spre Est a Mafiei La noi trebuiau spalati banii negri proveniti din jefuirea bancii Santo Spirito din Roma Emisarii crimei organizate au fost primiti la Bucuresti cu toate onorurile

Parchetul din Roma cerceteaza de cativa ani un caz complex de coruptie, cu ramificatii in intreaga lume, pe langa care scenariul serialului Caracatita” pare o poveste naiva. Anchetatorii italieni au reusit sa descopere o adevarata retea mafiota, din care fac parte politicieni de prima marime, frati” masoni, experti ai serviciilor secrete si profesionisti ai crimei organizate, gravitand cu totii in jurul misterioasei societati PINTO din Roma. Prin aceasta societate se derulau cele mai diverse operatiuni ilicite: de la spalarea banilor negri, la mari afaceri imobiliare si de la traficul de stupefiante si materiale strategice la comercializarea de arme. In decursul anchetei, s-a dovedit ca Romania ocupa un loc de prima importanta in strategia de dezvoltare a grupului mafiot. In dosar au aparut nume noi: Ion Iliescu, Mugur Isarescu, gen Stanculescu, Adrian Nastase. Toti acestia au avut, intr-un fel sau altul, legaturi cu societatea PINTO, favorizand patrunderea caracatitei italiene in tara noastra. Ieri, am aratat cum s-a infiltrat reteaua mafiota in Romania prin intermediul lojelor masonice. Astazi, vom analiza strategia grupului PINTO pentru ocuparea economica” a tarii noastre.

Grupul PINTO sau Mafia moderna

Reamintim ca Parchetului din Roma a descoperit activitatea mafiota a grupului PINTO, pornind de la furtul unei furgonete care transporta certificate de depozit ale Bancii Santo Spirito din Roma. Urma acestora s-a pierdut pana la mijlocul lui 1992, cand o parte dintre ele a aparut in diferite negocieri din Elvetia si din alte tari europene. Anchetatorii italieni au refacut traseul certificatelor de depozit, ajungand la conducatorii din umbra” ai operatiunilor ilicite, grupati in jurul societatii de comert a lui Patrizio Pinto, din Roma, via Ripetta, nr 25.

In spatele societatii PINTO se afla un adevarat labirint de firme, trusturi, concerne si banci, care-si paseaza de la una la alta contracte si bani, pentru a le pierde urma. Sefii nu sunt clasicii nasi sicilieni ci politicieni de prestigiu, afaceristi influenti, fosti lucratori ai serviciilor secrete si membri ai masoneriei italiene. Numai o mica parte a actvitatii grupului PINTO se desfasoara in Italia, restul operatiunilor vizand alte tari europene, mai ales din Estul fost comunist. Romania ocupa un loc important in strategia de dezvoltare a acestei retele mafiote de tip nou.

Specialistul italian numarul unu descrie noua mafie

Pentru a intelege formidabila expansiune a grupului mafiot PINTO in afara granitelor Italiei, trebuie sa reactualizam conceptul de mafie. Crima organizata a evoluat in ultimii ani, imbracand forme diferite de cele traditionale. Vremea pistolarilor sicilieni a trecut, locul lor fiind luat de oameni de afaceri, experti in operatii financiare sofisticate.

Bruno Siclari, prim procuror anti-Mafie al Italiei, aflat zilele acestea la Bucuresti, analizeaza succint evolutia din ultimii ani a crimei organizate: Noii mafioti incearca sa ocupe toate spatiile economice posibile, spre deosebire de Mafia traditionala. Ei sunt interesati de toate pietele financiare pe care exista miscare de capital.”

Romania este locul ideal pentru spalarea banilor negri

Expansiunea organizatiilor de tip mafiot spre estul Europei are doua motivatii. n primul rand, tarile est-europene sunt toate in curs de dezvoltare, avand mare nevoie de un aflux de capital strain. n acest context, banii negri sunt absorbiti rapid de aceste piete financiare. in al doilea rand, statele din Est nu s-au mai confruntat cu retele de crima organizata, fiind total lipsite de experienta in lupta anti-Mafie. n Romania nu exista, deocamdata, nici macar o legislatie care sa poata descuraja proliferarea crimei organizate. Iata de ce tara noastra este terenul ideal pentru operatiunile noii Mafii. Acest lucrua fost constatat si de conducatorii grupului PINTO.

Bani murdari pentru materiale strategice

Activitatile din Romania ale grupului mafiot au fost reconstituite, in principal, din declaratiile inculpatilor si din documentele ridicate de politia italiana din birourile societatii PINTO din Roma. Anchetatorii italieni au avut surpriza sa constate ca Patrizio Pinto primise din Romania oferte pentru achizitionarea de materiale strategice. Ofertele fusesesra trimise prin fax de catre Costel Iancu, mare mason, cu relatii la cele mai inalte nivele la Bucuresti. Cine erau furnizorii lui Costel Iancu nu se stie, inca, precis. Avand insa in vedere cantitatile de materiale oferite si parametrii calitativi exceptionali nu se poate presupune ca statul roman nu avea habar despre aceste tranzactii. Dar, iata cam ce vindeau romanii:

Aluminiu A7 – puritate 99,97%; cantitate: 5.000-200.000 MT Aluminiu primar – puritate 99,997%; in lingouri de cate 40 kg Titan – puritate 99,5%; cantitate: 5.000 T Scandiu – marca SCD 99,90%; cantitate: 3 kg Itriu – puritate 99,90%; cantitate: 12 kg Cesiu – puritate 99,95%; cantitate: 3 kg Cobalt – puritate 99,99%; cantitate: 5 T Seleniu – puritate ridicata 99,9996%; cantitate: 150 kg Tantal -puritate 99,95%; cantitate: 100 kg Beriliu – puritate 99,985%; cantitate: 650 kg Mercur rosu – cantitate 100 kg Telmiu – puritate 99,9995%: cantitate: 50 kg Mai exista si oferte pentru vanadiu, molibden, wolfran, nichel, crom, zinc etc.

Exista, insa, si o oferta pentru 450 kg de plutoniu imbogatit (provenit din fosta URSS). Aceasta oferta venita din Romania a fost trimisa mai departe de Carbone (unul dintre capii grupului PINTO) unei anume doamne Adelina” de la firma Noham SRL.

Vom reveni, maine, cu alte amanunte despre afacerile Mafiei italiene in Romania.

Ziua 2 aprilie 1996

Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Victor AthanasieStanculescu au avut relatii profitabile” cu sefii Mafiei

Caracatita italiana acapareaza Romania

Politicienii nostri sunt implicati intr-un caz complex de coruptie, cercetat de Parchetul din Roma Grupul mafiot PINTO a actionat si pe teritoriul tarii noastre Romania este un obiectiv important in strategia de extindere spre Est a Mafiei La noi trebuiau spalati banii negri proveniti din jefuirea bancii Santo Spirito din Roma Emisarii crimei organizate au incercat sa puna stapanire pe sistemul energetic al Romaniei Mafiotii au ratat Operatiunea RENEL” din cauza unor carti de vizita.

Parchetul din Roma cerceteaza de cativa ani un caz complex de coruptie, cu ramificatii in intreaga lume, pe langa care scenariul serialului Caracatita” pare o poveste naiva. Anchetatorii italieni au reusit sa descopere o adevarata retea mafiota, din care fac parte politicieni de prima marime, frati” masoni, experti ai serviciilor secrete si profesionisti ai crimei organizate, gravitand cu totii in jurul misterioasei societati PINTO din Roma. Prin aceasta societate se derulau cele mai diverse operatiuni ilicite: de la spalarea banilor negri, la mari afaceri imobiliare si de la traficul de stupefiante si materiale strategice la comercializarea de arme. In decursul anchetei, s-a dovedit ca Romania ocupa un loc de prima importanta in strategia de dezvoltare a grupului mafiot. In dosar au aparut nume noi: Ion Iliescu, Mugur Isarescu, gen Stanculescu, Adrian Nastase. Toti acestia au avut, intr-un fel sau altul, legaturi cu societatea PINTO, favorizand patrunderea caracatitei italiene in tara noastra. Dupa ce am aratat cum s-a infiltrat reteaua mafiota in Romania prin intermediul lojelor masonice, continuam sa analizam strategia grupului PINTO pentru ocuparea economica” a tarii noastre.

Mafia era interesata de sistemul energetic al Romaniei

Intrat in posesia Certificatelor de Depozit furate de Banca Santo Spirito din Roma, grupul mafiot PINTO avea de spalat o cantitate imensa de bani negri. Am aratat, ieri, ca Romania era un loc ideal pentru plasarea acestor fonduri ilicite, datorita lipsei de experienta si de legislatie anti-Mafie din tara noastra si a nevoii imperioase de capital strain. Daca la acestea mai adaugam si relatiile profitabile” pe care emisarii grupului PINTO le stabilisera cu guvernantii de la Bucuresti, devine lesne de inteles interesul italienilor pentru piata romaneasca.

Sectoarele cele mai sigure” pentru plasarea banilor negri pareau marile intreprinderi de stat, care-i asteptau pe investitorii straini ca pe Mesia si unde birocratia ar fi descurajat orice investigatie ulterioara. Printre primele obiective ale grupului PINTO s-au aflat RENEL si ROMPETROL, regii autonome de importanta vitala pentru Romania.

Bani negri pentru RENEL

Emisarii grupului PINTO in Romania au fost, dupa cum am mai aratat, Costel Iancu si Gian Gaetano Caso. Cei doi au condus operatiunea RENEL” in asociere cu un alt personaj din sfera gruparii mafiote: Renato D’Andria. Dar iata ce declara Caso despre aceasta afacere:

In cursul conversatiilor avute cu D’Andria am putut afla care sunt interesele sale in Romania. El stabilise niste contacte cu RENEL, prin intermediul unui anume Cioara (nr – Cornel Cioara era vicepresedinte la RENEL). Eu i-am vorbit despre relatiile dintre cele mai profitabile pe care le aveam, prin intermediul lui Pinto si Costel Iancu, cu presedintele roman Iliescu si, prin altii, cu guvernatorul Bancii Nationale Romane, pe care il intalnisem personal in repetate randuri. Cu ajutorul acestor relatii, am dezvoltat in Romania numeroase initiative care priveau sistemul romanesc de electrificare. Mai exact, am incheiat un protocol de intentie, semnat pe de o parte de RENEL (regia nationala a energiei electrice din Romania) si de cealata parte de un grup de societati europene, printre care ISPAI, o societate luxemburgheza a lui D’Andria si INVESTIMENTI STRATEGICI, care era tot a lui, cu rezerva de a putea introduce si alte firme, pana la acoperirea a 49% din capitalul societatii mixte.” Aceasta clauza era portita prin care urmau sa intre in afacere alte firme ale grupului mafiot.

Misteriosii investitori straini de la RENEL

Din declaratia lui Caso rezulta ca in protocolul semnat cu RENEL figureaza, in clar, numai doua firme: ISPAI si INVESTIMENTI STRATEGICI. Totusi, alte doua societati ale grupului PINTO urmau sa intre si ele in afacere. Edificatoare in acest sens este o nota din 26.06.1992, prin care FENIS SRL ofera societatii FEDERELETTRICA sansa de a participa la reorganizarea serviciului energetic din Romania. Iata un fragment din aceasta:

De curand, RENEL (regia nationala pentru energia electrica din Romania) a constitiut societatea RENEL (pe cale de infiintare), in care tara noastra este prezenta prin intermediul societatilor ENERGIE SRL si FENIS SRL, ambele cu sediul in Roma.”

ENERGIE SRL si FENIS SRL aveau, intr-adevar, sediile in Roma si chiar in acelasi loc: via Ripetta, nr 25, adica la aceeasi adresa unde functiona societatea PINTO. n spatele acestor firme descoperim personaje cunoscute. La FENIS, presedintele Consiliului de administratie era Alfredo Diomede, mare secretar al Marelui Orient al Italiei. Administrator delegat fusese numit Costel Iancu. Nici Patrizio Pinto nu era lasat pe dinafara, el fiind unul dintre principalii actionari ai societatii, cu 25% din capitalul social.

Operatiunea RENEL” a esuat din cauza unor carti de vizita

La RENEL, mafiotii au avut ghinion. Planurile le-au fost date peste cap de un amanunt banal. Delegatia italiana, condusa de Costel Iancu, a venit la RENEL cu propuneri fabuloase: Restructuram si modernizam intregul sistem energetic din Romania. Bani? Avem! Sute de milioane de dolari? Nu conteaza!” Oferta era atat de spectaculoasa incat nu parea serioasa. Ce firme ar fi investit asemenea sume intr-o afacere cu profit nesigur si indepartat in timp? Un mic amanunt i-a frapat pe romani. Unii dintre investitori” nu aveau carti de vizita la ei. Directorul comercial al RENEL, un recunoscut specialist in comert exterior, a apelat imediat la o firma specializata in culegerea de informatii despre solvabilitatea partenerilor de afaceri. Rezultatele au fost naucitoare. Firmele care se oferisera sa investeasca sute de milioane de dolari in Romania nu isi terminasera, inca, de achitat taxele de inscriere in Italia. Reprezentantii RENEL au renuntat la tratative, considerandu-i pe italieni parteneri neseriosi, lipsiti de mijloace financiare. Ironia este ca firmele grupului PINTO chiar aveau banii cu care se laudasera la Bucuresti. Fiind, insa, bani negri, nu puteau circula decat cu anumite precautii.Vom reveni.

Ziua 3 aprilie 1996

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: